RĂCOREÁLĂ, răcoreli, s. f. Faptul de a (se) răcori; răcoare, (concr.) boare, adiere răcoroasă. – Răcori + suf. -eală. Vezi definitia »

SIGNATÚRĂ, signaturi, s. f. 1. Steluță, cifră sau alt semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar dintr-o carte, pentru a ușura legătorului numărătoarea colilor. 2. Tăietură la mijlocul corpului unei litere pentru a înlesni zețarului recunoașterea poziției ei. – Din fr. signature. Vezi definitia »

ROMANÍSTICĂ s.f. Disciplină lingvistică și filologică care studiază limbile romane. [< it. romanistica, germ. Romanistik]. Vezi definitia »

HEPATOTOXÍNĂ s.f. Toxină exogenă sau endogenă cu efect nociv asupra ficatului. [< fr. hépatotoxine]. Vezi definitia »

ZEOÁICĂ, zeoáice, s. f. Zeiță. (din zeu) Vezi definitia »