MĂCIÚCĂ, măciuci, s. f. 1. Bâtă mare, mult îngroșată (și adesea ferecată) la un capăt; chilom; măciulie. ◊ Expr. A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta. 2. Parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau, p. ext., a altor obiecte. ♦ P. ext. Lovitură dată cu măciuca (1). 3. (Bot.; pop.) Capsulă. 4. (Sport) Aparat de gimnastică, de forma unei măciuci (1), cu care se execută exerciții de mobilitate, de îndemânare etc. – Lat. *matteuca. Vezi definitia »

EFELÍDĂ s. f. nume dat unor mici pete rotunde ale pielii, datorate unei pigmentări anormale; pistrui. (< fr. éphélide) Vezi definitia »

AMILOIDÓZĂ s. f. Fenomen patologic care constă în formarea și depozitarea în anumite organe a unei substanțe proteice amorfe. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. amyloïdose. Vezi definitia »

petreálă, petreále, s.f. (reg.) argăseală folosită în tăbăcărie. Vezi definitia »

ETEROPROTEÍDĂ, eteroproteide, s. f. V. heteroproteidă. Vezi definitia »