SECĂTUÍ, secătuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.; a istovi, a epuiza. ♦ A face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive; a sărăci. 2. Intranz. (Despre rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) A fi pe terminate sau a se termina. – Secat + suf. -ui. Vezi definitia »

NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui. Vezi definitia »

a trage un cui expr. (tox.) a fuma a țigară de marijuana. Vezi definitia »

șfițuí¹, șfițuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se îmbăia. Vezi definitia »

țămbruí, țămbruiésc, vb. IV (reg.) a căptuși, a întări pereții unei galerii. Vezi definitia »