BEȘÍCĂ s. f. v. bășică. Vezi definitia »

ALUMÍNĂ s.f. (Geol.) Oxid natural de aluminiu, a cărui formă cristalizată este corindonul. [< fr. alumine]. Vezi definitia »

ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură. Vezi definitia »

șclafítă, șclafíte, s.f. (reg.) lovitură cu palma; palmă. Vezi definitia »

ÎNCHEIETÚRĂ, încheieturi, s. f. 1. Îmbinare (mobilă) a capetelor oaselor; articulație. ♦ Parte a corpului situată în dreptul unei articulații. 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect, ale unei construcții etc. – Încheiat + suf. -ură. Vezi definitia »