FRÁUDĂ, fraude, s. f. Înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis. Vezi definitia »

BRÂNZOÁICĂ, brânzoaice, s. f. 1. Un fel de plăcintă umplută cu brânză. 2. Bucată rotundă de brânză de vacă. – Din brânză + suf. -oaică. Vezi definitia »

toloápă, toloápe, s.f. (reg.) încălțăminte prea largă, prea mare. Vezi definitia »

PSIHOTÉHNICĂ s.f. Disciplină care studiază problemele activității oamenilor (orientarea profesională, organizarea muncii etc.) pe baza datelor psihofiziologiei și ale psihologiei experimentale. [Gen. -cii. / < fr. psychotechnique]. Vezi definitia »

chírcă s.f. (reg.) 1. sapă mică, săpăligă; cazma. 2. grâu roșu de toamnă. Vezi definitia »