ORCHÉSTRĂ s.f. 1. Partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. Ansamblu de instrumentiști care execută compoziții muzicale la diferite instrumente. 3. Loc (situat de obicei între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. [Var. orhestră s.f. / cf. fr. orchestre, it., lat. orchestra]. Vezi definitia »

muflă, mufle s. f. mână, palmă. Vezi definitia »

lăbăreală, lăbăreli s. f. (vulg., peior.) activitate inutilă, pierdere de timp. Vezi definitia »

púrdă s.f. (reg.) praf. Vezi definitia »

BRÁNȘĂ s.f. Ramură de activitate; specialitate în negoț, în meserii etc. ◊ De branșă = de meserie; specialist. [< fr. branche]. Vezi definitia »