ciup (ciúpi), s. m. – 1. Smoc de păr, moț, tupeu. – 2. Șuviță, plete, cîrlionț. – 3. Copac stufos, frunziș. – Mr. ciup „ață de cînepă”. Sl. (sb. čup „smoc”, rus. čup „moț”), cf. alb. čupë „plete”. Nu poate proveni direct din sb., cum crede DAR, datorită circulației extinse a cuvîntului rom. Pare cuvînt diferit de cel anterior, probabil în legătură cu ciuf. – Der. ciupos, adj. (zbîrlit, ciufulit). Vezi definitia »

oteúp, oteúpuri, s.n. (înv.) bun al statului dat în arendă; antrepriza vămilor, a ocnelor; monopol; accize. Vezi definitia »

Grup de cuvinte,derivate si compuse,formate de la acelasi cuvint de baza Vezi definitia »

SALÚP, salupuri, s. n. (Reg.) Haină femeiască fără mâneci, de obicei îmblănită. – Rus. salop (< fr.). Vezi definitia »

zermacúp s. m., pl. zermacaúpi Vezi definitia »