Definita cuvantului hurui
HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: huluí, uruí vb. IV] – Formație onomatopeică.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu hurui
BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. 1. A chema, a da semnale prin strigăte, sunând din corn etc. ♦ A răsuna, a vui. 2. A urca (la deal). 3. A da năvală. – Comp. sb. bujati. Vezi definitia »
săruí, săruiésc, vb. IV (reg.) a săra. Vezi definitia »
ștrăfuí1, ștrăfuiésc, vb. IV (reg.) 1. (înv. și reg.) a amenda. 2. (reg.) a pedepsi. Vezi definitia »
TĂIFĂSUÍ, tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. – Taifas + suf. -ui. Vezi definitia »
stradui Vezi definitia »