Definita cuvantului huruitură
HURUITÚRĂ, huruituri, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit1, hurduitură. [Pr.: -ru-i-. – Var.: uruitúră s. f.] – Hurui + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu huruitură
MONONUCLEÓZĂ s.f. (Med.) Creștere a numărului mononuclearelor din sânge. [Pron. -cle-o-. / < fr. mononucléose]. Vezi definitia »
TRICOMONÁZĂ s.f. Boală cauzată de tricomonas. ◊ Tricomonază vaginală = vaginită, caracterizată printr-o secreție abundentă, alb-verzuie, arsuri și mâncărimi. [Var. tricomonoză s.f. / < fr. trichomonase]. Vezi definitia »
NĂBĂDÁICĂ, năbădăici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. Acces de furie, de mânie. 2. (Criză de) epilepsie. – Năbădăi1 + suf. -aică. Vezi definitia »
SARCOLÉMĂ s. f. membrană periferică a fibrelor musculare. (< fr. sarcolemme) Vezi definitia »
OTOSPONGIÓZĂ s.f. (Med.) Afecțiune a urechii, care, netratată, determină o surditate cronică bilaterală. [Pron. -gi-o-. / < fr. otospongiose]. Vezi definitia »