BATJÓCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în ras, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjócoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc). Vezi definitia »

AEROTÉRMĂ s.f. v. aeroterm. Vezi definitia »

ceícă s.f. (reg.) mătușă; tătăișă, nică; lele, nină, țață. Vezi definitia »

BONÉTĂ² s.f. (Mar.) Velă ajutătoare, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate. [Cf. engl. bonnet, fr. bonnette, it. bonnetta]. Vezi definitia »

chiloțică s. f. sg. (adol.) joc de societate erotic, în care partenerii de sex se stabilesc prin tragere la sorți. Vezi definitia »