șofrác, șofráci, s.m. (reg.) 1. sfredeluș, pitulice. 2. pasăre cu penele multicolore, cu pene albe și negre în coadă; codălbiță. Vezi definitia »

VINDIÁC s.m. Haină scurtă specială confecționată pentru a apăra de vânt; hanorac. [Pl. -curi. / < germ. Windjacke]. Vezi definitia »

ogeác (ogeácuri), s. n. – 1. Cămin, familie, ansamblu de persoane care trăiesc în casă. – 2. Corp, corporație, grupare. – 3. (Mold.) Horn. – 4. (Olt.) Vestibulul în care se află de obicei vatra. – Var. (Mold.) hogeac, (h)ogeag. Mr. ugeache, megl. ogeac. Tc. ocak (Șeineanu, II, 276; Lokotsch 1587), cf. ngr. οὐτσάκι, alb., bg., sb. ogak. Vezi definitia »

cozonác (cozonáci), s. m. – Prăjitură din aluat dospit. Ngr. ϰοσωνάϰι, dim. de la ϰοσώνα „păpușă” (Cihac, II, 652; Scriban), datorită formei care se dă uneori acestor prăjituri; cf. bg. kuzunak, kozonak. După DAR, din ngr. ϰουδουνάϰι „clopoțel”. După Capidan, Raporturile, bg. provine din rom. Vezi definitia »

cureác s.n. sg. (reg.) fânul dintr-un stog aflat pe sfârșite. Vezi definitia »