Definita cuvantului iarnă
IÁRNĂ, ierni, s. f. 1. Anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între solstițiul de la 22 decembrie și echinocțiul de la 21 martie. ◊ Loc. adj. De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna. ◊ Loc. adv. De cu iarnă = fiind încă iarnă. ♦ (Adverbial; în forma iarna) În timpul iernii. 2. Fig. An. – Lat. hiberna [tempora].
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iarnă
jérpeliță (jórpeliță), s.f. (reg., înv.) un produs al laptelui. Vezi definitia »
altăoáră adv. (înv.) altădată, odinioară Vezi definitia »
sáscă2 s.f. (reg.) 1. varietate de struguri agrișori, cu pielița bobului tare. 2. plantă erbacee, cu flori albe sau liliachii; roiniță. 3. lăcustă mică; cosaș mic. Vezi definitia »
CONTRATÉMĂ s.f. (Muz.) Melodie care se aude concomitent cu subiectul în timpul expunerii lui într-o lucrare polifonică; contrapunct (1). [Pl. -me. / cf. fr. contre-thème]. Vezi definitia »
háșcă (hắști), s. f. – Trunchi gol, scobit. Origine necunoscută. În Mold. Pare identic cu hașcă, s. f. (înv., tigaie la armele de foc). Vezi definitia »