Definita cuvantului iască
IÁSCĂ s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic (Fomes și Phellinus). ◊ Expr. A se face iască = a) a se usca; b) a slăbi foarte mult. – Lat. esca „hrană; medicament”.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iască
CUTEZÁNȚĂ, cutezanțe, s. f. Îndrăzneală, curaj, temeritate. – Cuteza + suf. -anță. Vezi definitia »
RĂSĂTÚRĂ s. f. v. răzătură. Vezi definitia »
AXÍLĂ s.f. 1. Subsuoară. 2. Unghi format de tulpină și ramuri sau de ramuri și frunze. [Cf. lat. axilla, fr. axile]. Vezi definitia »
afară, adv. 1. Dincolo de limitele unui spațiu închis, în exterior. 2. Cu excepția, (în) afară de. – Mr. afoară, megl. nafară, istr. (a)fǫrę. Lat. ād fŏras (Pușcariu 33; Candrea-Dens., 550; REW 265; DAR); cf. v. it. affuori (it. fuori, fuora), v. fr. afors (fr. hors), v. sp. afuera (sp. fuera), v. port. afora (port. fora). Sensul 2, condiționat de prep. de, este de asemenea romanic, cf. it. fuor di, fr. en dehors de, sp. fuera de. Vezi definitia »
BRÉGMĂ, bregme, s. f. Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-născut de fontanela anterioară. – Din fr. bregma. Vezi definitia »