casnác, casnáce, s.n. (înv.) îngrăditura pietrelor de moară, cerc, ocol, toc, văcărie, veșcă. Vezi definitia »

chilfác, chilfácuri, s.n. (reg., înv.) unealtă de dulgherie. Vezi definitia »

mutfác, mutfácuri, s.n. (înv.) bucurie a sultanului sau a unui pașă; provizii de miere, ceară, unt, pentru serai. Vezi definitia »

sărác (sărácă), adj. – 1. Nevoiaș, sărman. – 2. Amărît, nenorocit. – 3. Redus, meschin. – 4. Orfan. – Var. sireac. Sl. sirakŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 326; Phlippide, II, 732; C. C. Giurescu, R. istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb. sirak „orfan”. – Der. sărăcan, s. m. (sărac); aracan (var. ăra, ira), interj. (vai), formă abreviată de la sărac (de mine), cf. Graur, BL, IV, 110-2; sărăcăcios, adj. (sărac, umil); sărăcesc, adj. (sărăcăcios); sărăcește, adv. (ca săracii); sărăci, vb. (a deveni sărac, a se ruina; a lăsa pe cineva fără resurse, a priva; a compătimi); sărăcie, s. f. (mizerie; lipsă, amărăciune; cu prep. de, în funcție adj., nenorocit, prăpădit); sărăcilă, s. m. (poreclă pentru un sărac; calic); sărăcime, s. f. (mulțime de săraci). Din rom. provine rut. saraka (Miklosich, Fremdw., 124). Vezi definitia »

AMONIÁC s.n. Gaz incolor, sufocant, cu miros înțepător, foarte solubil în apă și care se obține din combinarea hidrogenului cu azotul. [< fr. ammoniac – nume comercial având la bază numele zeului egiptean Ammon]. Vezi definitia »