pârlác, s.n. (reg.; cu sens colectiv) resturi de păr, de oase etc. rămăse dintr-o oaie mâncată. Vezi definitia »

cazác (-ci), s.m. – 1. Membru al unei comunități militare autonome așezate la marginea statului rus. – 2. Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată dintre cazaci. Tc. kazak „aventurier” (Cihac, II, 46: Șeineanu, II, 97; Lokotsch 1143; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 361), cf., rus. kazak. – Der. căzăcească, s.f. (dans tipic); căzăcesc, adj. (de cazac); căzăcește, adv. (în felul cazacilor); căzăci, vb. (a transforma în cazaci); căzăcime, s.f. (mulțime de cazaci); cazacliu, s.m. (înv., negustor care făcea trafic cu Rusia), din tc. kazacli „originar din țara cazacilor”; cazacliesc, adj. (provenind din schimburilor comerciale cu Rusia). Vezi definitia »

BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Din baltă + suf. -ac. Vezi definitia »

polturác (polturáci), s. m. – Monedă înv., care valora jumătate de gros în 1700. Pol. poltorak (Scriban). Vezi definitia »

TABÁC¹, tabacuri, s. n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak. Vezi definitia »