HÁLĂ², hale, s. f. (Reg.) 1. Vijelie. 2. Monstru, dihanie, arătare. 3. (La pl.) Păsări de curte. – Din scr., bg. hala. Vezi definitia »

PÉNĂ, pene, s. f. (Înv.) Pedeapsă. – Din lat. poena, fr. peine. Vezi definitia »

BRÓȘĂ (‹ fr.) s. f. 1. Bijuterie pe care femeile o poartă prinsă cu un ac la rochie, șal etc. 2. Sculă așchietoare (tronconică sau prismatică) cu numeroși dinți așezați după înălțime crescătoare, care lucrează prin tragere, împingere sau rotire; este utilizată la prelucrarea suprafețelor interioare sau exterioare ale pieselor metalice. Vezi definitia »

xantofílă s. f., g.-d. art. xantofílei; pl. xantofíle Vezi definitia »

GHÍRCĂ s. f. Specie de grâu bogat în gluten (Triticum durum). – Din ucr. hyrka. Vezi definitia »