CONTÚZIE, contuzii, s. f. Traumatism provocat prin lovire cu un obiect dur, care constă în strivirea țesuturilor profunde, fără ruperea tegumentului. [Var.: contuziúne s. f.] – Din fr. contusion, lat. contusio, -onis. Vezi definitia »

POLIDACTILÍE, polidactilii, s. f. Malformație congenitală caracterizată prin prezența unui număr mai mare de degete decât cel normal (la mâini sau la picioare). – Din fr. polydactylie. Vezi definitia »

APOPLEXÍE s.f. Suprimare subită a funcțiilor unui organ, a mișcării și a sensibilității, cauzată de o hemoragie cerebrală sau de astuparea unui vas capilar, fără ca respirația și circulația să fie întrerupte. [Gen. -iei. / < fr. apoplexie, cf. lat., gr. apoplexia]. Vezi definitia »

săzdánie (săzdánii), s. f. – Creație, creatură. Sl. suzdanije (Tiktin). Sec. XVII, înv., cultism. Vezi definitia »

PALEODEMOGRAFÍE s. f. ramură a demografiei istorice care studiază vestigiile umane. (< paleo- + demografie) Vezi definitia »