XILOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază lemnul și proprietățile lui. (din fr. xylologie) Vezi definitia »

DECONSTRÚCȚIE s. f. (< fr. déconstruction, engl. deconstruction) Mod de abordare critică a posibilităților limbii de a exprima semnificații coerente, clare, finite, pornind de la analiza intrinsecă a noțiunilor și textelor, cu scopul de a evidenția contradicțiile, inconsecvențele, impreciziile, inconsistența acestora. Obiectivul principal al deconstrucției este contestarea capacității conceptelor, argumentelor și discursurilor metafizicii occidentale (de la Platon la Heidegger) de a exprima și a elucida adevărul. Inițiată de filozoful francez J. Derrida, deconstrucția a condus la apariția deconstructivismului. (Notă: Definiția este preluată din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.) Vezi definitia »

ECHIGRAVITÁȚIE s.f. (Astr.) Proprietate a unei anumite regiuni din spațiul cosmic în care forțele gravitaționale ale corpurilor cerești se echilibrează. [< fr. équigravitation]. Vezi definitia »

ALĂMĂRÍE, alămării, s. f. 1. Fabrică, atelier sau prăvălie de obiecte de alamă. 2. Obiecte de alamă; alămuri. – Din alămar + suf. -ie, (2) din alamă + suf. -(ă)rie. Vezi definitia »

GELÁȚIE s. f. Variația limitei de curgere reală a gelului din noroaiele de foraj în funcție de timp. – Din fr. gélation, engl. gelation. Vezi definitia »