SIBIÁȘ, sibiașe, s. n. Ață groasă (folosită în cizmărie). [Pr.: -bi-aș] – Sibiu (n. pr.) + suf. -aș. Vezi definitia »

továrăș (-și), s. m. – 1. Prieten, camarad. – 2. Părtaș, asociat. – Var. înv. tovaroș. Sl. tovarištĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 283), cf. cr. tovariš, slov. tovaruš, pol. towarzysz, rut. tovarys, rus. tovarišt. – Der. tovarășe, s. f. (camaradă); tovărășie, s. f. (companie, asociație, societate); tovărășiță, s. f. (Mold., camaradă); întovărăși, vb. (a însoți, a ține companie; a se asocia, a forma o societate). Vezi definitia »

BALONÁȘ, balonașe, s. n. Diminutiv al lui balon. Vezi definitia »

RĂDĂCINÍȘ s. n. (Cu sens colectiv) Mulțime de rădăcini. – Rădăcină + suf. -iș. Vezi definitia »

ARMENIȘ, com. în jud. Caraș-Severin, pe Timiș; 3.259 loc. (1991). Expl. de feldspat. Stație de c. f. Vezi definitia »