ELEGÁNȚĂ s. f. Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu grație. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. – Din fr. élégance, lat. elegantia. Vezi definitia »

TĂLPÚȚĂ, tălpuțe, s. f. Tălpiță. – Talpă + suf. -uță. Vezi definitia »

VISCEROPTÓZĂ, visceroptoze, s. f. (Med.) Deplasare, cădere a viscerelor abdominale. – Din fr. viscéroptôse. Vezi definitia »

AFERÉZĂ, afereze, s. f. Fenomen lingvistic constând în căderea vocalei inițiale a unui cuvânt. – Fr. aphérèse (lat. lit. aphaeresis). Vezi definitia »

iribíță s.f. (reg.) potârniche. Vezi definitia »