TUBÉRCUL, tuberculi, s. m. 1. Tulpină subterană, scurtă și îngroșată, care înmagazinează substanțele de rezervă ale unor plante. 2. (Anat.) Denumire pentru diferite proeminențe aflate pe vase, cartilaje, piele, organe etc. 3. (Med.) Mică tumoare apărută în grosimea pielii sau în orice alt țesut. [Pl. și: (n.) tubércule. – Var.: tubérculă s. f.] – Din fr. tubercule, lat. tuberculum. Vezi definitia »

DENTÍCUL s.n. 1. Dinte foarte mic. 2. Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. denticule]. Vezi definitia »

a face traseul expr. (d. prostituate) a ieși la acostat clienți. Vezi definitia »

ANTIM IVIREANUL (c. 1660-1716, n. Iviria, Georgia), cărturar român, mitropolit al Țării Românești (1708-1716). A înființat tipografii la Snagov (1694) și Rîmnic (1705). Ctitorul ansamblului monastic Antim (1716) din București. A tradus, în special din grecește, numeroase scrieri de cult și didactico-morale. Op. pr.: „Didahiile”, culegere manuscrisă cuprinzînd 35 de predici. A fost și un talentat caligraf, gravor și miniaturist. A ilustrat o evanghelie greco-română (1693) și o alta românească (1697), a sculptat ușa de intrare a Mănăstirii Antim și a executat portretul lui Constantin Brîncoveanu. Vezi definitia »

înălsúsul, înălsúsurile, s.n. (înv.) suiș, urcuș. Vezi definitia »