DISTÍNCȚIE, distincții, s. f. 1. Deosebire, diferență. A face distincție. Fără distincție. 2. Finețe, eleganță în înfățișare și comportări. 3. Decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite. [Var.: distincțiúne s. f.] – Din fr. distinction, lat. distinctio, -onis. Vezi definitia »

CAPILAROPATÍE s. f. afecțiune a vaselor capilare. (< fr. capillaropathie) Vezi definitia »

FITOBIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul plantelor; biologie vegetală. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. phytobiologie, cf. gr. phyton – plantă, bios – viață, logos – studiu]. Vezi definitia »

ALTIPLANÁȚIE s.f. Proces de nivelare a reliefului sub acțiunea alternării ciclice a înghețului și dezghețului din regiunile montane; crioplanație. [< fr. altiplanation]. Vezi definitia »

MEDIOCRAȚÍE s. f. putere politică exercitată de oameni mediocri. (< fr. médiocratie) Vezi definitia »