OTORAGÍE, otoragii, s. f. (Med.) Scurgere a unei cantități de sânge din ureche în urma unei tumori, a vegetațiilor, a polipilor etc. – Din fr. otorragie. Vezi definitia »

CARDIOPATÍE, cardiopatii, s. f. Boală de inimă. [Pr.: -di-a-] – Din fr. cardiopathie. Vezi definitia »

ETEROFONÍE, eterofonii, s. f. V. heterofonie. Vezi definitia »

CÁRDIE s.f. (Anat.) Orificiu superior al stomacului, care comunică cu esofagul și este situat foarte aproape de inimă. // -cardie Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) inimă”, „cord”. [Gen. -iei. / < fr. cardia, cf. gr. kardia – inimă]. Vezi definitia »

FASCINÁȚIE s. f. atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva. (< fr. fascination, lat. fascinatio) Vezi definitia »