Definita cuvantului idioție
IDIOȚÍE, idioții, s. f. 1. Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie (2). 2. Idioțenie (1). [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu idioție
BALCANOLOGÍE s.f. Balcanistică. [Cf. fr. balkanologie]. Vezi definitia »
TEXTOLOGÍE s. f. Disciplină filologică aplicată la studiul comparat al textelor unor opere literare sau de altă natură, pentru stabilirea versiunii definitive corecte, autentice, în vederea republicării operelor în ediții postume. – Din rus. tekstologhia. Vezi definitia »
VERBERÁȚIE s.f. Vibrație a aerului, care produce sunetul. [Gen. -iei. / < fr. verbération]. Vezi definitia »
MANGANEMÍE s. f. prezența manganului în sânge. (< fr. manganémie) Vezi definitia »
IMPUTÁȚIE, imputații, s. f. Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; (concr.) sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputare. – Din fr. imputation, lat. imputatio. Vezi definitia »