țeláș, țeláși, s.m. (reg.) țintaș. Vezi definitia »

ÎMPREJURÁȘ, împrejurași, s. m. (Înv.) Persoană care se află (la un moment dat) în preajma, în anturajul cuiva; vecin, megieș. – Din împrejur + suf. -aș. Vezi definitia »

PĂLÍȘ adv. (Reg.) Pieziș. – Păli¹ + suf. -iș. Vezi definitia »

șiș! interj. (reg.; repetat) strigăt cu care se alungă sau se cheamă caprele (sau oile). Vezi definitia »

HĂȚÍȘ, hățișuri, s. n. Loc plin cu mărăcini, cu arbuști spinoși etc., desiș greu de străbătut; pădure mică foarte deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; sihlă. ♦ Cărare prin pădurile de munte. – Et. nec. Vezi definitia »