TAUTOFONÍE s.f. (Lingv.) Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Gen. -iei. / < fr. tautophonie, cf. gr. tautophonia < tauto – același, phone – sunet]. Vezi definitia »

EUFONÍE s. f. succesiune armonioasă de sunete în silabele unui cuvânt, unei fraze, cu efect auditiv plăcut. (< fr. euphonie, lat., gr. euphonia) Vezi definitia »

MALABSÓRBȚIE s. f. tulburare de digestie, determinată de o deficiență enzimatică și de alterarea absorbției prin modificarea transportului alimentelor digerate din intestin în sânge și limfă. (< fr. malabsorption) Vezi definitia »

MUSITÁȚIE s. f. (med.) alterare, slăbire a vocii; dificultate de a articula cuvintele, bolnavul mișcând buzele și limba ca și când ar vorbi. (< fr. mussitation, lat. mussitatio, mormăit) Vezi definitia »

AGROMETEOROLOGÍE s.f. Disciplină care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură. [Gen. -iei. / cf. fr. agrométeorologie, germ. Agrometeorologie]. Vezi definitia »