RECIPIÉNT s.n. 1. Vas în care se ține, se transportă un material solid (în stare de granule sau de pulbere), lichid sau gazos. 2. (Biol.) Organism care primește un organ, un țesut, o genă etc. [Pron. -pi-ent, pl. -te, -turi. / < fr. récipient, cf. lat. recipiens – care primește]. Vezi definitia »

ANTIFERMÉNT, antifermenți, s. m. Substanță care oprește acțiunea fermenților. – Fr. antiferment. Vezi definitia »

CAMPAMÉNT s. n. instalație temporară în corturi, a unei unități militare, a unor turiști etc. (< fr. campement) Vezi definitia »

DECONECTÁNT, -Ă adj., s.n. (Medicament) care are acțiune calmantă asupra sistemului nervos central; calmant, liniștitor; distractiv. [< fr. déconnectant]. Vezi definitia »

FRAGRÁNT, -Ă adj. cu miros plăcut, parfumat. (< fr. fragrant, lat. fragrans) Vezi definitia »