Definita cuvantului iertăciune
IERTĂCIÚNE, iertăciuni, s. f. (Înv. și pop.) Iertare. ◊ Expr. Să fie cu iertăciune, formulă prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit; nu vă supărați! A-și lua iertăciune = a cere iertare de la rude și de la prieteni pe patul de moarte. ♦ (Rar) Îngăduință, permisiune. – Ierta + suf. -ăciune.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iertăciune
PROHIBIȚIÚNE s.f. v. prohibiție. Vezi definitia »
PROIECȚIÚNE s. f. v. proiecție. Vezi definitia »
SEDIȚIÚNE s.f. (Liv.) Revoltă, răzvrătire, răscoală. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. sédition, lat. seditio]. Vezi definitia »
PERMISIÚNE/PERMÍSIE s. f. 1. învoire dată cuiva de a face ceva; încuviințare. 2. (în forma permisiune) învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar. 3. figură de stil prin care vorbitorul mărturisește că se află la discreția preopinentului. (< fr. permission, lat. permissio) Vezi definitia »
doamne ce s-a suparat Vezi definitia »