CASTÉL s. n. 1. construcție fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și șanțuri, servind ca reședință seniorilor feudali. ♦ ĕ în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcție înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale și distribuirii ei. 2. fiecare dintre construcțiile metalice sau de lemn deasupra punții superioare a unei nave. (< lat. castellum, it. castello) Vezi definitia »

HEMATOCÉL s.n. Tumoare formată prin acumulare de sânge într-un țesut sau organ. [< fr. hématocèle, cf. gr. haima – sânge, kele – tumoare]. Vezi definitia »

PÚDEL s. m. rasă de câini cu părul lățos și creț. (< germ. Pudel) Vezi definitia »

tel (-luri), s. n. – 1. Sîrmă. – 2. Resort, arc, spirală. – 3. Coardă muzicală. – Mr. tel’u, megl. tel’. Tc. tel (Șeineanu, II, 353; Lokotsch 2060; Ronzevalle 66), cf. ngr. τέλι, alb., bg. tel. Vezi definitia »

capitél (capitéluri), s. n. – Partea superioară a unei coloane. It. capitello (sec. XIX). Vezi definitia »