PROVOCATÓR, -OÁRE, provocatori, -oare, adj. Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. [Var.: (pop.) provocătór, -oáre adj.] – Din fr. provocateur. Vezi definitia »

TRIUMFÁTOR s.m. (Ant.) Denumire dată unui general roman drept răsplată pentru o victorie însemnată, marcată cu onoruri deosebite. [< lat. triumfator]. Vezi definitia »

SUPRALICITATÓR, -OÁRE, supralicitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care supralicitează. – Supralicita + suf. -tor. Vezi definitia »

STERILIZATÓR, -OÁRE, sterilizatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană specializată în operațiile de sterilizare. 2. S. n. Aparat pentru sterilizarea, cu ajutorul căldurii, a instrumentelor chirurgicale, a pansamentelor etc. – Din fr. stérilisateur. Vezi definitia »

ESCAVATÓR s. n. v. excavator. Vezi definitia »