CRANIOTOMÍE s. f. 1. decapitare, în embriotomie, pentru extragerea fătului, în caz de distocie gravă; cefalotomie. 2. deschidere chirurgicală a craniului pentru a putea ajunge la o tumoare cerebrală. (< fr. crâniotomie) Vezi definitia »

DACTILIOLOGÍE s.f. Parte a arheologiei care studiază inelele și pietrele prețioase gravate. [< fr. dactyliologie, cf. gr. dactylios – inel, logos – știință]. Vezi definitia »

COLPORAFÍE, colporafii, s. f. (Med.) Sutură chirurgicală a vaginului. – Din fr. colporaphie. Vezi definitia »

AFIXÁȚIE s. f. atașare a unui afix. (< engl. affixation) Vezi definitia »

ECOMIMÍE s.f. (Med.) Repetare a mimicii altor persoane, care apare la anumiți alienați mintali. [Gen. -iei. / < fr. échomimie, cf. gr. echo – sunet, mimos – imitator]. Vezi definitia »