MUST, musturi, s. n. 1. Suc dulce care nu a început încă să fermenteze, obținut prin zdrobirea și presarea boabelor de struguri sau, p. ext., a altor fructe ori plante. 2. Zeamă, suc pe care îl conțin unele fructe. 3. Seva arborilor. 4. (Pop.) Zeamă din gunoiul vitelor. 5. Lichid cu care este îmbibat pământul după topirea zăpezii. – Lat. mustum. Vezi definitia »

ONTOGENÍST s. m. specialist în probleme de ontogenie. (< fr. ontogéniste) Vezi definitia »

DECEPȚIONÍST, -Ă, decepționiști, -ste, adj. (Despre literatură) Care are caracterele decepționismului; (despre oameni, în special despre scriitori; adesea substantivat) care se lasă stăpânit de decepționism, care a adoptat decepționismul ca atitudine în viață, în literatură. [Pr.: -ți-o-] – Decepțiune + suf. -ist. Vezi definitia »

ESICÁST s.m. Călugăr care practică esicasmul. [< it. esicasta, cf. gr. hesychastes]. Vezi definitia »

PANEGIRÍST s. m. cel care face un panegiric, un elogiu. (< fr. panégyriste) Vezi definitia »