AȚÍNE, ațín, vb. III. 1. Refl. și tranz. A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. Refl. A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). [Var.: ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere). Vezi definitia »

FULGURAȚIÚNE s.f. v. fulgurație. Vezi definitia »

INCURSIÚNE, incursiuni, s. f. 1. (Mil.) Acțiune de cercetare, de mică amploare, executată prin surprindere pe teritoriul inamicului de către un grup de militari, în scopul obținerii unor informații, distrugerii unor obiective, capturării de prizonieri, de documente etc. ♦ (Sport) Pătrundere în porțiunea de teren a adversarului. 2. Fig. Cercetare, studiu făcut de cineva într-un subiect străin de preocupările obișnuite, de tema tratată. [Pr.: -si-u-] – Din fr. incursion, lat. incursio, -onis. Vezi definitia »

FUNDAȚIÚNE s. f. v. fundație. Vezi definitia »

*afectiune progresiva, care apare mai frecvent la adolescenti si la adultii tineri; corneea se subtiaza si isi schimba forma; poate lua forma unui ochi Vezi definitia »