DISTRACTÍV, -Ă adj. care distrează; plăcut, amuzant. (< distracț/ie/ + -iv) Vezi definitia »

CAUZATÍV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – Din it. causativo, lat. causativus. Vezi definitia »

FERIPRÍV, -Ă adj. (despre anemie) provocat de lipsa de fier. (< fr. ferriprive) Vezi definitia »

GENITÍV s. n. caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenența, posesiunea, îndeplinind funcția de atribut. (< lat. genitivus, fr. génitif) Vezi definitia »

MUTATÍV, -Ă adj. Cu caracter de mutație. [Cf. it. mutativo]. Vezi definitia »