Definita cuvantului imperfectiv
IMPERFECTÍV, imperfective, adj.n. (Despre aspectul verbelor; și substantivat, n.) Care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei. – Din fr. imperfectif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu imperfectiv
CAUZATÍV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – Din it. causativo, lat. causativus. Vezi definitia »
NOMINATÍV, -Ă I. adj. nominal (1). ♦ (fin.) obligație ~ă = obligație pe care este scris numele creditorului. II. s. n. caz al declinării în care stau subiectul, apoziția și numele predicativ. (< lat. nominativus, fr. nominatif) Vezi definitia »
PRODUCTÍV, -Ă adj. 1. Care produce (mult), care aduce beneficii. ♦ Bănos, rentabil. 2. (Despre sufixe, prefixe etc.) Care formează multe derivate. ♦ (Despre conjugări) Care se îmbogățește mereu. [Cf. fr. productif]. Vezi definitia »
ACUZATÍV s. n. sg. Cazul complementului direct, al complementului indirect cu prepoziție și al complementelor circumstanțiale – Fr. accusatif (lat. lit. accusativus). Vezi definitia »
EROZÍV, -Ă adj. Care roade, care provoacă o eroziune. [< fr. érosif]. Vezi definitia »