HĂRĂBÓR, -OÁRĂ, hărăbori, -oare, adj. (Reg., despre copii) Vioi, voinic. – Slav (v. sl. hrabrŭ). Vezi definitia »

COMODÓR s. m. 1. grad de ofițer, superior căpitanului de navă, în marina engleză și americană. 2. comandant al navelor comerciale ale unui convoi. (< engl., fr. commodore) Vezi definitia »

sevastocratór, sevastocratóri, s.m. (înv.) titlu bizantin care urma după cel de împărat; sebastocrator. Vezi definitia »

ANTICLÓR s. n. substanță care fixează clorul, la decolorarea pastei de celuloză sau a lânii. (< fr. antichlore) Vezi definitia »

DÓCTOR s.m. 1. Titlu științific conferit în urma unui examen special și a unei teze; posesor al unui asemenea titlu. ◊ Doctor honoris causa = titlu onorific acordat de instituțiile de învățământ superior unei personalități de mare prestigiu, fără susținerea unei disertații. 2. Persoană care are studii medicale superioare și posedă dreptul de a practica medicina; medic. 3. (Fam.) Persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru. [< lat. doctor, cf. fr. docteur, germ. Doktor]. Vezi definitia »