OCEANOGRAFÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice și chimice din oceane și din mări și al reliefului și structurii fundului oceanelor și al mărilor; oceanologie. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin asupra florei și a faunei marine de la diferite adâncimi. – Din fr. océanographie. Vezi definitia »

ARĂMĂRÍE², arămării, s. f. 1. Fabrică, atelier, prăvălie de obiecte de aramă. 2. Obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ărie. Vezi definitia »

SCÂNTÉIE, scântei, s. f. 1. Particulă solidă incandescentă care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care însoțește o descărcare electrică, și care se stinge foarte repede. ◊ Expr. A i se face (cuiva) scântei (pe dinaintea ochilor), se zice când cineva primește o lovitură puternică (și are senzația că vede scântei). A se învăța (sau a se deprinde) ca țiganul cu scânteia = a se deprinde cu răul. ♦ P. ext. Lumină slabă, de-abia întrezărită, cu sclipiri intermitente; licărire. 2. Fig. Fapt în aparență neînsemnat care declanșează o acțiune, un sentiment etc. 3. Fig. Părticică neînsemnată din ceva; fărâmă, pic. O scânteie de talent. [Pr.: – te-ie. – Var.: (înv.) schintéie s. f.] – Lat. *scantillia (= scintilla). Vezi definitia »

păucălíe s.f. (reg.) om zănatic, smintit. Vezi definitia »

NITROBACTÉRIE, nitrobacterii, s. f. Bacterie care oxidează acidul azotos format în sol, transformându-I în acid azotic. – Din fr. nitrobactérie. Vezi definitia »