ALOCUTÓR s. m. vorbitor. (< it. allocutore) Vezi definitia »

MONSENIÓR s.m. 1. Titlu dat seniorilor feudali (în Apus); titlu de adresare către un nobil. 2. Titlu pe care îl poartă unii prelați ai bisericii catolice. [Pron. -ni-or. / < fr. monseigneur, cf. it. monsignore]. Vezi definitia »

VECTÓR s.m. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o direcție și un sens, reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă. // adj. Rază vectoare = segment de dreaptă care pornește dintr-un sistem de coordonate polare către un punct. // (În forma vecto-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „linie de forță”, „(referitor la) vector”. [Acc. și véctor. / < fr. vecteur, cf. lat. vector]. Vezi definitia »

DEFRIȘÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care efectuează (sau lucrează la) defrișări. [Cf. fr. défricheur]. Vezi definitia »

COMPENDIATÓR s.m. Cel care face un compendiu. [Pron. -di-a-. / cf. fr. compendiaire]. Vezi definitia »