DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinți. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpșunilor) mănânci și frunzele. 6. Atracție erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără țintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”). Vezi definitia »

MAGNETIZATÓR, -OÁRE adj. Care magnetizează, care produce magnetizarea. // s.m. Persoană care magnetizează (2) [în DN], care practică magnetismul animal. [După fr. magnétiseur]. Vezi definitia »

REDUCTÓR, -OÁRE adj. Care reduce. // s.n. 1. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a reduce o viteză, o presiune etc. 2. (Chim.) Material cu afinitate mare pentru oxigen, folosit pentru reducerea substanțelor oxidante; reductant, reducător. [Cf. fr. réducteur]. Vezi definitia »

DELIMITATÓR, -OÁRE I. adj. delimitativ. II. s. n. (inform.) simbol care folosește izolarea textuală a diverselor părți ale unui program. (< fr. délimitateur) Vezi definitia »

háșpor, háșpori, s.m. (reg.) 1. pârâu adânc. 2. răzor, hat, mezuină, dorjincă, hotar, mejă, călușire, mejdină, forgașă. Vezi definitia »