lăún (-ni), s. m. – Plantă, Myriophyllum verticillatum. Origine obscură. Pare cuvînt înrudit cu vb. la „a spăla” (după Bogrea, Dacor., II, 667, prin intermediul unui lat. *lavōnem „spălătorie”; mai curînd cu ajutorul suf. expresiv -un, cf. băuna, găunos etc.). Este plantă care crește în ape stătătoare; dar formarea cuvîntului e puțin clară. – Der. lăunos, adj. (murdar); Lăunele, s. f. pl. (rîu în Olt.), al cărui nume este vizibil identic cu cuvintele anterioare (după Iordan, Rum. Toponomastik, 141, cf. DAR, din lat. leonem). Vezi definitia »

DUSUN invar. Limbalocuitorii Vezi definitia »

Într-un fel nemaiîntâlnit(Mi-a zâmbit~) Vezi definitia »

BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Onomatopee. Vezi definitia »

BEN JELLOUN, Tahar (n. 1944), scriitor marocan. Romanele sale abordează problematica emigrării și a dezrădăcinării („Copilul de nisip”, „Noaptea Sfîntă”). Vezi definitia »