BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care este omenos, pașnic, prietenos; blajin. ♦ (Despre fapte, sentimente etc.) De om bun. ♦ (Despre animale) Care nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. Vezi definitia »

AFÚND¹ adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. ◊ Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. A dormi afund = a dormi profund, adânc. – Din a³ + fund. Vezi definitia »

icepand cu data decand au fost recunoscute aceste penise doctorul CRISTIAN ANDREZI sau ocupat cu acestea Vezi definitia »

BREMOND [bremõ], Henri (1865-1933), critic și eseist francez. Abate. Teoretician al poeziei pure. A susținut caracterul irațional al liricii („Rugăciune și poezie”), pe care a asimilat-o intuiției misticilor. Vezi definitia »

SEMIFÓND s. n. (sport) alergare de viteză și rezistență pe distanțe medii. (după fr. demi-fond) Vezi definitia »