DEFINITÍV, -Ă, definitivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu mai e supus modificărilor, stabilit pentru totdeauna; irevocabil, absolut, categoric. ◊ Hotărâre definitivă = hotărâre a unui organ de jurisdicție împotriva căreia nu mai există nici o cale ordinară de atac (apel, recurs). Profesor (sau învățător) definitiv = profesor (sau învățător) care a obținut definitivatul. ◊ Loc. adv. În definitiv = în cele din urmă, la urma urmelor. – Din fr. définitif, lat. definitivus. Vezi definitia »

PULSATÍV, -Ă, pulsativi, -e, adj. Pulsatil (1). – Din fr. pulsatif. Vezi definitia »

REVULSÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă revulsie. (< fr. révulsif) Vezi definitia »

ABORTÍV, -Ă adj. 1. Produs înainte de vreme; prematur. 2. Nedezvoltat normal până la capăt. [Cf. fr. abortif, lat. abortivus]. Vezi definitia »

CHIETÍV s.n. (Liv.) Calmant, mângâiere. [Pron. chi-e-, scris și quietiv, var. cvietiv s.n. / < germ. Quietiv, cf. lat. quietus – liniștit]. Vezi definitia »