TEÁCĂ, teci, s. f. 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ◊ Expr. (Reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea. A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită. A rămâne teacă = a rămâne gol. (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase. 2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. ♦ (Rar) Pulpar. 3. Păstaie. – Din lat. theca. Vezi definitia »

PREPONDERÉNȚĂ, preponderențe, s. f. Însușirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanță; precumpănire, predominare. [Var.: preponderánță s. f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza. Vezi definitia »

șúlfă, șúlfe, s.f. (reg.; deprec.) 1. haină veche, deformată sau de calitate inferioară. 2. haină de croială orășenească. 3. femeie care are o ținută neîngrijită, neglijentă. 4. persoană care se îmbracă în haine orășenești. 5. om de nimic. 6. femeie de moravuri ușoare; femeie intrigantă. 7. (în expr.) a lătra ca o șulfă = a fi guraliv. Vezi definitia »

șuleáucă, s.f. (reg.) înșelătorie, înșelăciune; șiretlic, vicleșug. Vezi definitia »

ANTROPOGENÉZĂ s. f. ramură a antropologiei care studiază originea, evoluția și dezvoltarea speciei umane; antropogenie. (< fr. anthropogenèse) Vezi definitia »