RADIOTELEMÉTRIC, -Ă, radiotelemetrici, -ce, adj. Referitor la radiotelemetrie, de radiotelemetrie. [Pr.: -di-o-] – De la radiotelemetrie. Vezi definitia »

PIROMÉTRIC, -Ă, pirometrici, -ce, adj. Care ține de pirometrie, privitor la pirometrie. – Din fr. pyrométrique. Vezi definitia »

BÉHIC (‹ gr.) adj. (Despre un medicament) Care calmează tusea prin diminuarea tonusului centrilor nervoși ai acesteia, a sensibilității zonelor reflexogene ale mucoasei căilor respiratorii sau prin degajarea lor de secreții. Vezi definitia »

FOTOVOLTÁIC, -Ă adj. 1. efect ~ = apariție a unei tensiuni electromotoare la contactul unui redresor, când pe acest contact cade un fascicul de radiații. 2. pilă (sau celulă) ~ă = fotoelement. (< fr. photovoltaïque) Vezi definitia »

prâstélnic, prâstélnice, s.n. (reg.) crâng la roata cu măsele a morii. Vezi definitia »