LĂICERÁȘ, lăicerașe, s. n. Diminutiv al lui lăicer. [Pr.: lă-i-] Vezi definitia »

ȚÂNÁȘ, -Ă, țânași, -e, adj. (Reg.) Răzbunător. – Din țin (prez. ind. al lui ține) + suf. -aș. Vezi definitia »

normalíș, -ă adj. (înv.; în sintagmă) normaliș dascăl = învățător; normal. Vezi definitia »

podláș, podláșuri, s.n. (reg.) 1. pod la tinda caselor țărănești sau la șură. 2. construcție rudimentară de deasupra vetrei țărănești pentru evacuarea fumului și scânteilor; fumar, ursoaie, babură, capră. 3. (în forma „potlaj”) suport de lemn pe care se clădește o stivă de lemne, pentru a o feri de umezeală. 4. (în forma „poclaj”) partea de jos a stogului de fân; podină. 5. (în forma „potlaj”) construcție din lemne așezate transversal pe căile de acces forestiere. 6. (în forma „poclaș”) masă pe care se ține cașul la stână. 7. (în forma „poclaș”) vreasc, gătej. Vezi definitia »

herléș, herléșă, adj. (reg.) (om) cu picioarele strâmbe; haitiș, crăcănat. Vezi definitia »