IZOSTAZÍE s. f. teorie potrivit căreia între diversele compartimente ale scoarței terestre e un echilibru relativ, datorită diferențelor de densitate a materialelor lor. (< fr. isostasie) Vezi definitia »

PALEOARHEOLOGÍE s.f. Arheologie a timpurilor preistorice. [Gen. -iei. / < fr. paléoarchéologie]. Vezi definitia »

aboclúzie s. f. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și superioare. (< ab- + ocluzie) Vezi definitia »

FOTOESTEZÍE s. f. sensibilitate la acțiunea luminii. (< fr. photoesthésie) Vezi definitia »

DIZERTÁȚIE s. f. v. disertație. Vezi definitia »