NAUTÍL s.m. 1. Specie de moluscă din mările tropicale, care are corpul închis într-o cochilie compartimentată în spirală. 2. (Ant.) Lampă în formă de nautil (1). ♦ Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil, montată în metal și reprezentând o divinitate a mării. [Var. nautilus s.n. / < fr. nautile, cf. lat. nautilus, gr. nautilos]. Vezi definitia »

ARÍL s.n. (Bot.) Îmbrăcămintea externă, cărnoasă a fructelor; arilod. [< fr. arille, cf. lat. arillus]. Vezi definitia »

PENTADACTÍL, -Ă adj. (și s.n.) (Animal vertebrat) cu cinci degete. [< fr. pentadactyle, cf. gr. pente – cinci, dactylos – deget]. Vezi definitia »

FLUVIATÍL, -Ă, fluviatili, -e, adj. (Bot.: despre plante) De apă curgătoare. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. fluviatile, lat. fluviatilis. Vezi definitia »

DELECTÁBIL, -Ă adj. Plăcut, agreabil, încântător. [Cf. fr. délectable, lat. delectabilis]. Vezi definitia »