abáte (abáți), s. m. – 1. Titlu dat superiorului unei abații. – 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. < It. abate. – Der. abațial, adj. (referitor la o abație), din it. abbaziale; abație, s. f. (mănăstire condusă de un abate), din it. abbazia; abatisă (călugăriță care conduce o abație), din lat. abbatissa (sec. XIX). Vezi definitia »

ALUZIVITÁTE s. f. caracter aluziv. (< aluziv + -itate) Vezi definitia »

OSMOLARITÁTE, osmolaritați s.f. 1. Presiune osmotică exprimată prin cantitatea de molecule gram prezentă într-un litru de soluție. Vezi definitia »

ARTIFICIOZITÁTE s. f. caracter artificios. (< artificios + -itate) Vezi definitia »

IMPETUOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi impetuos. [Pr.: -tu-o-] – Din fr. impétuosité. Vezi definitia »