Definita cuvantului incriminare
INCRIMINÁRE, incriminări, s. f. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; p. gener. învinuire. învinovățire, acuzație, incriminație. [Var.: încrimináre s. f.] – V. incrimina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu incriminare
valorificáre s. f., g.-d. art. valorificắrii; pl. valorificắri Vezi definitia »
TĂMÂIETOÁRE, tămâietori, s. f. Tămâierniță. – Tămâia + suf. -ătoare. Vezi definitia »
NEPRICÉPERE, nepriceperi, s. f. 1. Lipsă de iscusință, de îndemânare, de destoinicie, de competență; incapacitate. 2. Lipsă de înțelegere. – Ne- + pricepere. Vezi definitia »
ISPITÍRE, ispitiri, s. f. I. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere. 2. (Înv.) Punere la încercare, la probă. ♦ Încercarea prin care trece cineva. 3. (Înv.) Experiență. II. (Înv.) Demers, intervenție; încercare, sforțare. – V. ispiti. Vezi definitia »
IZGONÍRE s. f. Acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare. – V. izgoni. Vezi definitia »