LUNÉTĂ, lunete, s. f. 1. Instrument optic alcătuit din mai multe lentile (și prisme) dispuse într-un tub și servind, în astronomie, în topografie, în tehnica militară etc. la observarea obiectelor depărtate. 2. Dispozitiv de sprijinire a pieselor lungi și subțiri, în timpul prelucrării lor la strung. 3. Element arhitectonic de forma unei bolți semicilindrice, folosit de obicei pentru amplasarea unei deschideri sau pentru crearea unui efect decorativ. – Din fr. lunette. Vezi definitia »

MORFOSTRUCTÚRĂ s. f. aspectele reliefului și formele determinate de influența structurii geologice și a mișcărilor tectonice. (< rus. morfostruktura) Vezi definitia »

MICOCENÓZĂ s. f. asociație de ciuperci din cadrul unei biocenoze. (< fr. mycocénose) Vezi definitia »

slăvitúră s.f. (înv.) slăvire, preamărire. Vezi definitia »

SERPENTÍNĂ¹, serpentine, s. f. 1. Traseu șerpuit al unui drum care străbate un teren în pantă; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu; p. ext. drum cotit, șerpuit. 2. Fâșie lungă și îngustă de hârtie colorată, înfășurată strâns, care, aruncată la distanță, se desfășoară în spirală și care se folosește ca mijloc de amuzament la petreceri. 3. Tub (sau țeavă) de metal sau de sticlă îndoit în formă de spirală sau de elice și folosit ca schimbător de căldură. – Din fr. serpentin. Vezi definitia »